E iarnă…iar
E iarnă…iar

E iarnă…iar

      E iarnă iar.. Închid ochii și gândurile se refugiază în amintiri dragi. Acolo se aud clinchete de clopoței, chicote de copilași ieșiți pe afară cu năsucul roșu și mâinile reci, pentru a nu rata distracția iernii: datul cu sania și nelipsita bătaie cu neaua. Aaa…și era să uit de oamenii de zăpadă care mai de care mai haioși și renumiți îngerași făuriți de tăvăleala celor mici prin omătul moale. Copacii semeți își poartă cu mândrie pe firavele crengi, dune albe de zăpadă, iar cerul e de un alb imaculat, aflat într-un izbitor contrast cu interiorul vesel și colorat al căminelor, care iți captează instant privirea. Înăuntru e zarvă mare: gospodinele pregătesc merinde bune pentru a întâmpina cum se cuvine Sfintele sărbători și a se ospăta pe îndelete, alături de cei dragi. Nelipsitul miros de măr cu scorțișoară, alături de aburul cozonacului proaspăt scos din cuptor, îi ademenește pe cei mici înăuntru, numaidecât. La fiecare geam, clipocesc mii de luminițe iar undeva în fundal, se zăresc în fiecare cămin, brazii magici îmbracați ca de sărbătoare, spre satisfacția și bucuria nemărginită a celor mici.Totul miroase a brad, a bucurie, a sărbătoare…Deschid ochii și simt o apăsare în piept și nostalgie în suflet.. E prag de sărbătoare, însă tot ce văd prin geamul murdar e: vânt, ploaie, frig, gri, tern, tern…greu. E o haină tare urâtă ce îmbracă lumea asta, atât a vremii cât și a vremurilor. Oameni triști, încruntați, grăbiți, gonesc cu mașinile haotic prin oraș, cumpărând tot ce le vine în cale pentru a umple cu cadouri și alte cumpărături, golul din suflet și sclipirea din ochi de odinioară…a lor și a celor dragi. Caută cu frenezie amintirea caldă din suflet, a atmosferei hieratice a sărbătorilor de cândva, pentru a le ține de cald și a le da puterea de a merge înainte cu speranță și încredere…speranță că va fi bine și încredere că se vor adapta față de ce va fi. În aceste vremuri tulburi, încovoiați de griji, cu corpurile atârnâdu-le de suflete, se târăsc pe afară, ferindu-se unii de alții și emițând judecăți de valoare acolo unde se simt amenințați, nerespectați, înghesuiți, unde simt că le sunt încălcate drepturile. Acolo unde doar frica și incertitudinea par să mai existe. Și dorința de a se termina totul, cât mai repede….și…să ningă iar.

O. F.

E iarna...iar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *