Kintsukuroi (un obicei japonez vechi de secole) sau transformarea suferinței în artă. Când un vas s-a spart, crăpăturile acestuia sunt umplute cu aur. Astfel, ceea ce a devenit e mai valoros decât ceea ce a fost. La fel se întâmplă și cu omul trecut peste o suferință. Rănile sale sunt “lipite” cu învățăturile experienței dificile, iar în pofida acesteia, el va dobândi cu timpul o nouă formă de existență:mai vivace și mai valoroasă, în acord cu sinele său autentic și mai aproape de forța creatoare. La baza imperfecțiunii stă dinamica universală.. A fost ceea ce a fost (întreg, perfect, simetric, egal,etc.) dar a devenit ceea ce este (decimat, imperfect, asimetric, inegal,etc.). Procesul poate fi și invers, ideea e că totul se află într-o continuă mișcare și transformare. E un flux continuu de stări, experiențe și transformări. Însă ceea ce este important, e că ceea ce este acum, să lăsăm să fie, mai ales când este peste putința noastră de a controla experiența. Acceptarea, îmbrățișarea a ceea ce este (atât perfect cât și imperfect) și iubirea față de sine și de tot ce ne înconjoară, reprezintă calea înspre pacea interioară și o viață trăită cu sens.
O. F.
Despre